Loading...

miercuri, 10 august 2011

Cand privesc, vad prea mult...

Daca inima mea ar fi un cub de gheata, ar fi mai calda decat acum... Cum toate vin asa se si duc, instant!
Catodata stau si ma gandesc la viata mea si la viata altora. A mea e simpla fizic, complicata psihic si imposibila spiritual. Zilnic sau aproape zilnic raman umit intr-un fel ciudat de oameni pentru ca nu par mai dezvoltati decat un musuroi de furnici sau un clan de viespi. Se cred atat de superiori si de puternici cand defapt nu au trecut inca nici de a doua treapta a evolutiei. As vrea cateodata sa fiu doar o fantoma sa pot doar sa traiesc in lumea asta dar fara sa fac parte din ea. Urasc faptul ca de dimineata inaintea cafelei fiecare dintre noi trebuie sa se hotarasca ce masca va purta astazi...
Suntem atat de mici dar ne credem atat de mari si intr-un final suntem zdrobiti de propria noastra ignoranta.

Poate e mai bine sa fi pragmatic... si sa mori, impins de realitate...